Jean Constantin

Jean Constantin s-a născut la 21 august 1928, la Techirghiol. A început activitatea artistică în portul din Constanţa, unde lucra ca muncitor normator, dar a întâlnit aici nişte oameni foarte talentaţi. A înfiinţat, împreună cu ei, o brigadă artistică.
Apoi a început să joace la Casa de Cultură. La 15 decembrie 1957 s-a înfiinţat la Constanţa secţia de estradă a Teatrului de Stat, unde a rămas până la ieşirea la pensie. În cinematografie a realizat peste cincizeci de roluri, pentru că din 1963, singur mărturiseşte că a devenit "al cinematografiei".




Premiul Gopo
“Dupa o cariera intreaga in care am jucat in 80 de filme, poate ca meritam si eu acest premiu. Il primesc cu multa caldura in suflet si cu buzunarele goale”, a declarat cu amaraciune Jean Constantin, total nemultumit de situatia financiara a artistilor ajunsi la batranete. .
“Am primit o gramada de premii toata viata mea.
Le-am agatat pe un perete de acasa, mai mult ce sa fac cu ele?”, s-a intrebat maestrul ajuns la varsta de 79 de ani. “Bine ca le am si pe-astea, ca pensia nu-mi tine deloc de cald. Am muncit o viata

intreaga ca sa mor de foame. Un premiu pe care sa scrie “paine” nu puteau sa-mi dea?” s-a intrebat artistul.



Cariera de Maestru.

Una dintre cele mai indragite figuri ale filmului autohton, actorul a intrat in lumea cinematografului in anii '60, cu peliculele "Baronul Ecluzei" (1960), "Razbunarea haiducilor"(1968), "Zile de vara" (1968), "Prea mic pentru un razboi atat de mare" (1969), devenind insa celebru in anii '70, cu seria de filme de comedie "B(rigada) D(iverse)", unde a jucat alaturi de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Radulescu, Puiu Calinescu, Iurie Darie.



Personajul Ismail din serialul de televiziune "Toate panzele sus" de Mircea Muresan, impreuna cu rolurile sale in teatrele de revista, l-au transformat in vedeta. Jean Constantin a jucat in peste 50 de filme, cele mai recente fiind "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" (2006) - castigator la patru categorii, la prima editie a Premiilor Gopo -, "Roming" de Jiri Vejdelek (2007), coprodus de MediaPro Pictures, si "Supravietuitorul" (2008), de Sergiu Nicolaescu, produs de MediaPro Pictures (acesta din urma nu a avut inca premiera).

Consiliul Director al Uniunii Autorilor si Realizatorilor de Film din Romania i-a decernat in 2003 o Clacheta de aur si o medalie jubiliara "Magna cum Laudae”.UNITER i-a acordat premiul special pentru Teatru de Revista, iar in cadrul editiei a doua a premiilor Gopo, în primăvara acestui an, Jean Constantin a primit premiul Gopo pentru intreaga activitate, alături de alti mari oameni ai scenei si filmului. Printre acestia s-a aflat si regizorul Mircea Muresan, care a luat, la rândul său, premiul special ”30 de ani de la premiera filmului TOATE PANZELE SUS”.

Marele Jean a facut un rol memorabil în acest film si spune cu mana pe inima ca ISMAIL e personajul de care a ramas indragostit pe viata:''De cand mi-am inceput cariera, am facut tot ce mi-a stat in putinta sa-mi satisfac spectatorii. Cel mai bine m-am simtit la filmarile serialului ”TOATE PANZELE SUS!” al lui Mircea Muresan, in care am interpretat cu toata inima, cu toata daruirea, personajul ISMAIL. Oamenilor le-a placut ''turcul meu'' poate si pentru faptul ca am incercat sa raman eu, omul Jean Constantin...Frumoasa poveste aventura asta cu vaporul ''Speranta'' ... petrecuta de noi cu pasiune si cu mare ... pe marea platoului de filmare instalat in portul Tomis-Constanta. Mi-a ramas la inima...Ce actori minunati am avut in preajma, ce echipa unita! Si Ismail al meu...! Ce personaj frumos, omenos si pitoresc...de care am ramas indragostit pe viata!''.

In semn de recunoastere secretarul literar al Teatrului de revista „Fantasio“, de la acea vreme, Jean Badea, scria in 1998, biografia artistica „Omul care aduce hazul”, dedicata marelui actor Jean Constantin.

Dem Radulescu

S-a născut la Râmnicu Vâlcea într-o familie de negustori. După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanţă şi actorie. El a obţinut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea; a luptat în ring la categoria mijlocie. A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării.

În 1956 a câştigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale.

A creat foarte multe roluri, îndeosebi de comedie, care l-au transformat într-o legendă a teatrului romanesc. A jucat în filme şi a avut numeroase apariţii la radio şi la televiziune.

S-a remarcat prin seriozitatea abordării rolurilor de comedie, întruchipand personaje în piese de I.L.Caragiale (O scrisoare pierdută, Caţavencu, Farfuridi, Cetăţeanul turmentat, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, D'ale Carnavalului), Mihail Sebastian, Aurel Baranga (Siciliana, jucată de 1600 ori), Maiakovski (Ploşniţa), Bernard Shaw, Shakespeare, Haşek (Soldatul Sveik).

Caracterizat de regizorul Liviu Ciulei drept „un actor de geniu", Dem Rădulescu a jucat în peste 50 de producţii cinematografice. Printre acestea se regăsesc: Un suras în plină vară (1963), Politică şi delicatese (1963), Serbările galante (1965), Şapte băieţi şi o ştrengăriţă (1966), Brigada Diverse intră în acţiune (1970), B.D. la munte şi la mare (1971), B.D. în alerta (1971), Astă seară dansăm în familie (1972), Explozia (1972), Veronica (1972), Veronica se întoarce (1973), Comedie fantastică (1975), Aurel Vlaicu (1977), Eu, tu şi Ovidiu (1977), Expresul de Buftea (1978), Am o idee (1981), Un Saltimbanc la Polul Nord (1982), Fram (Serial TV) (1983), Secretul lui Bachus (1984), Primăvara bobocilor (1985), Coana Chiriţa (1986), A doua cădere a Constantinopolului (1994).

Poate cel mai îndrăgit personaj interpretat de Dem Rădulescu este Gogu, unul dintre cei trei eroi ai seriei Brigada Diverse, trilogie considerată drept una dintre cele mai bune producţii româneşti de comedie din toate timpurile.



Articol:

Un raport al Securitatii legat de un turneu al Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“ in Ungaria si Berlinul Occidental poate sta oricand la baza unui scenariu de film de mare succes. Si asta nu doar pentru ca faimosul actor Dem Radulescu a generat o problema de siguranta nationala dupa ce a cumparat o combina muzicala de 6.000 DM, suma considerabila la acea vreme. In cele de mai jos, veti vedea cum politia politica comunista ii veghea pe marii nostri actori sa nu fie influentati negativ de „decadenta capitalismului“. In acelasi timp, Securitatea era foarte atenta si la ce marfuri aduceau acestia de prin turnee, indiferent ca era vorba despre imbracaminte sau piese auto. Uneori, ai senzatia ca serviciul secret era mai preocupat de aparatele audio care intrau in tara decat de unele derapaje ideologice. Adevarul e ca si umorul involuntar al celui care a redactat respectivul raport e greu de egalat.

In toamna anului 1979, inaintea unui turneu in Ungaria si Berlinul Occidental, Securitatea a convocat colectivul Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“ pentru o sedinta de „pregatire contrainformativa“. Pe scurt, actorilor le era interzis sa intre in legatura cu strainii intalniti la Berlin, dar mai ales cu redactorii postului de radio „Europa Libera“ ori alti ziaristi occidentali.

Nu toti dintre cei „prelucrati informativ“ au respectat indicatia. Dupa cum spunea chiar Securitatea, o parte dintre actori a avut o atitudine „de prietenie si amabilitate“ fata de Noel Bernard si Ioana Magura, de la „Europa Libera“. E vorba despre Victor Rebengiuc, Dan Jitianu, Marin Moraru, Florian Pittis, Ion Caramitru, Dan Nutu, Octavian Cotescu. Oare cum ar fi vrut Securitatea sa se comporte acesti oameni, atunci cand, dupa spectacol, au fost felicitati de catre Noel Bernard, directorul sectiei romane de la „E.L“? Indiferent de sentimentele pe care le nutreau actorii fata de jurnalistii de la acest post de radio, nu puteau sa le intoarca spatele, cu atat mai putin sa le spuna ca n-au dezlegare sa converseze cu strainii. Mai presus de orice, erau niste oameni educati. Oricum, ofiterii de la Bucuresti nu pareau prea iritati pentru ca mai multi actori au dat mana cu directorul de la „E.L.“, cel putin asta reiese din raportul intocmit: „Membrii colectivului au avut in general o atitudine de izolare si de neangajare in discutii cu cei de mai sus“. Adicatelea, cu Noel Bernard si Ioana Magura.

Goana dupa cumparaturi

Paradoxal e altceva. Raportul legat de turneul in Ungaria si Berlinul Occidental acorda un spatiu destul de mic „chestiunilor politice“, cum ar fi intalnirea actorilor de la „Bulandra“ cu directorul „Europei Libere“ - chiar daca acesta era declarat de catre Securitate un dusman al poporului. Altceva interesa. Intr-o masura mult prea mare, serviciul secret era preocupat de goana actorilor dupa cumparaturi. Poate ca nu va vine sa credeti, dar agentii Securitatii monitorizau targuielile facute de catre Gina Patrichi, Dem Radulescu, Octavian Cotescu, Marius Pepino. Nu intalnirea actorilor cu directorul „E.L.“ parea a fi principala chestiune abordata in raport - cum ar fi fost normal pentru o institutie care avea drept menire urmarirea a celor considerati dusmani ai regimului comunist de la Bucuresti, ci, mai degraba, modul in care artistii de la „Bulandra“ au facut rost de bani pentru targuieli de la romanii stabiliti in Occident. Dar iata ce scria Securitatea:

„Ceea ce a caracterizat insa comportarea actorilor in Berlinul Occidental a fost, in primul rand, goana dupa relatii, in vederea obtinerii de bani pentru cumpararea diferitelor obiecte. Astfel, unele persoane care vorbeau limba romana din Berlinul Occidental veneau la hotel pentru a-i cauta si invita la masa pe multi actori romani.“

Sa te strici de ras, nu alta! Nu era vorba despre romani fugiti din tara, ci despre „persoane care vorbeau limba romana“.

Articol original:
Combina muzicala a lui Dem Radulescu, chestiune de siguranta nationala

Toma Caragiu

S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu si Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.
A murit în mod tragic, sub darâmăturile blocului din Bucureşti unde locuia, în urma cutremurului din 4 martie 1977, împreună cu prietenul său, regizorul Alexandru Bocăneţ ^[1]. Este înmormântat la cimitirul Bellu.

Dintre multele sale filme, amintesc:

Haiducii lui Sapte Cai (regia: Dinu Cocea, 1970)
B.D. (regia: Mircea Dragan, 1970)
Facerea lumii (regia: Gheorghe Vitanidis, 1971)
Nu filmam sa ne amuzam (regia: Iulian Mihu, 1975)
Operatiunea "Monstrul" (regia: Manole Marcus, 1975)
Buzduganul cu trei peceti (regia: Constantin Vaeni, 1977)



Articol:

Marele actor de comedie, Toma Caragiu, a ajuns celebru pentru riscurile la care se expunea rostind monologuri "cu adresa". El se temea de avion, de exemplu, dar nu si de regimul comunist.

Explicatia e, de fapt, simpla: Toma Caragiu ii facea sa rada chiar si pe cei din conducerea PCR, afirma un vechi prieten al actorului, scenaristul si realizatorul TV Dan Mihaescu, citat de Evenimentul Zilei.

Potrivit acestuia, in 1969, cand au demarat proiectul monologurilor rostite de Toma Caragiu la TVR, parea ca Romania castigase "un pic de libertate".

"Pe atunci, lumea nu prea era obisnuita cu asa ceva, la televizor erau transmise bancuri penibile, cu o tematica pe masura: ambalaje si borcane". declara Mihaescu.

Inca de la aparitie, Toma parea o bomba gata de detonare: daca misca o spranceana, gestul primea o incarcatura exploziva. Toata lumea intelegea ca era ceva la mijloc.

Toma Caragiu a devenit "Omul cu soparla" din bunavointa regimului: primul scheci de acest gen a fost difuzat dupa ce Bujor Sion l-a vizionat si a ras copios. A dat unda verde.

Vechiul coleg si amic al actorului crede ca marelui artist i se permiteau toate acele "iesiri" de la televizor pentru ca era extrem de iubit chiar si de unii din conducerea PCR.

"Si-a castigat o serie de simpatii. Il placea Burtica, il placea Maurer, il sunau si-l felicitau dupa cate una din asta. Maurer chiar il mai lua pe Toma la plimbare cu masina.

Imi aduc aminte un episod, cand l-a oprit un militian pe Maurer si i-a cerut actele. si cand a citit numele a facut ceva de genul: Gheorghe Ma...aaaaauuuuurer! Ma scuzati!", spune scenaristul.

Sursa