Toma Caragiu

S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu si Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.
A murit în mod tragic, sub darâmăturile blocului din Bucureşti unde locuia, în urma cutremurului din 4 martie 1977, împreună cu prietenul său, regizorul Alexandru Bocăneţ ^[1]. Este înmormântat la cimitirul Bellu.

Dintre multele sale filme, amintesc:

Haiducii lui Sapte Cai (regia: Dinu Cocea, 1970)
B.D. (regia: Mircea Dragan, 1970)
Facerea lumii (regia: Gheorghe Vitanidis, 1971)
Nu filmam sa ne amuzam (regia: Iulian Mihu, 1975)
Operatiunea "Monstrul" (regia: Manole Marcus, 1975)
Buzduganul cu trei peceti (regia: Constantin Vaeni, 1977)



Articol:

Marele actor de comedie, Toma Caragiu, a ajuns celebru pentru riscurile la care se expunea rostind monologuri "cu adresa". El se temea de avion, de exemplu, dar nu si de regimul comunist.

Explicatia e, de fapt, simpla: Toma Caragiu ii facea sa rada chiar si pe cei din conducerea PCR, afirma un vechi prieten al actorului, scenaristul si realizatorul TV Dan Mihaescu, citat de Evenimentul Zilei.

Potrivit acestuia, in 1969, cand au demarat proiectul monologurilor rostite de Toma Caragiu la TVR, parea ca Romania castigase "un pic de libertate".

"Pe atunci, lumea nu prea era obisnuita cu asa ceva, la televizor erau transmise bancuri penibile, cu o tematica pe masura: ambalaje si borcane". declara Mihaescu.

Inca de la aparitie, Toma parea o bomba gata de detonare: daca misca o spranceana, gestul primea o incarcatura exploziva. Toata lumea intelegea ca era ceva la mijloc.

Toma Caragiu a devenit "Omul cu soparla" din bunavointa regimului: primul scheci de acest gen a fost difuzat dupa ce Bujor Sion l-a vizionat si a ras copios. A dat unda verde.

Vechiul coleg si amic al actorului crede ca marelui artist i se permiteau toate acele "iesiri" de la televizor pentru ca era extrem de iubit chiar si de unii din conducerea PCR.

"Si-a castigat o serie de simpatii. Il placea Burtica, il placea Maurer, il sunau si-l felicitau dupa cate una din asta. Maurer chiar il mai lua pe Toma la plimbare cu masina.

Imi aduc aminte un episod, cand l-a oprit un militian pe Maurer si i-a cerut actele. si cand a citit numele a facut ceva de genul: Gheorghe Ma...aaaaauuuuurer! Ma scuzati!", spune scenaristul.

Sursa