Ilarion Ciobanu

Ilarion Ciobanu (n. 28 octombrie 1931, Ciucur, Tighina, d. 7 septembrie 2008, Bucureşti) a fost un celebru actor român. A semnat de asemenea regia a două filme. În anii 1950 a avut şi o carieră de rugbist.S-a născut la Ciucur, în Tighina, pe atunci teritoriu al României. A copilărit la Constanţa, pe malul mării. La 12 ani a intrat băiat de prăvălie, după care o urmat "o lungă caravană de meserii: hamal, ţăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, şofer, marinar, pescar" până în anul 1958, când intră la IATC, pe care însă nu l-a absolvit, pentru că a avut de ales între a face "Setea" şi a urma institutul.



Dintre filme:

Poveste sentimentală (1961)
Setea (1960)
Mihai Viteazul - Unirea (1970)
Ultimul cartuş (1973)
Toate pânzele sus (1976)
Ecaterina Teodoroiu (1979)
Umbrele soarelui (1986)
Fapt divers (1984)
Acasă (1984)
Râdeţi ca-n viaţă (1983)



În primul său film, “Setea” (1960), regizat de Mircea Drăgan, a jucat un ţăran antologic, pe Mitru Moţ, în distribuţie fiind şi Amza Pellea şi Ion Besoiu. A fost primul film realizat în cinemascop şi a câştigat Medalia de argint la Festivalul Internaţional de la Moscova. Un alt rol foarte important a fost cel din “Răscoala”, regizat de Mircea Mureşan, în 1965, unde îl interpreta pe ţăranul Petre. "Ilarion Ciobanu îl întruchipează pe Petre, matur şi sobru, deplin stăpân pe mijloacele sale, stăruitor in priviri, ponderat în mişcare, plămădit parcă din lut şi piatra", scria Contemporanul. În “Profetul, aurul şi ardelenii” (1978, regia Dan Piţa), era unul dintre ardelenii care se expatriase. A jucat şi pe unul dintre Fraţii Buzeşti, din filmul “Mihai Viteazul”, regizat de Sergiu Nicolaescu, în 1970.

„Aparent, era un dur. O duritate tandră. Avea un umor irezistibil. Degaja o forţă extraordinară. A contribuit la schimbarea tipologiei ţăranului român în anii ’60-’70“, spune criticul de film Valerian Sava.

“Nu a fost un actor de compoziţie, ci unul de substanţă. El era candid şi inteligent în credinţă, nu fanatic şi patetic, ca personajele din anii 50. Ilarion Ciobanu a efectuat o turnură determinantă în tipologia personajelor arhetipale”, apreciază criticul. Puţină lume ştie că Ilarion Ciobanu a scris şi a publicat versuri, de factură intimistă şi lirică. El a rămas un actor de vibraţie lirică, de mare naturaleţe care a învins schemele retorice şi propagandistice ale vremii. “E un personaj arhetipal, nu unidimensional, cum s-a spus prin dicţionarele de film”, precizează Valerian Sava.

Prin anii ’80 s-a retras la Sahia Film, unde a realizat filme documentare sau reportaje utilitare. În ultimii 18 ani a continuat să joace doar ocazional, în filmele „Crucea de piatră - Ultimul bordel“, „Terente - Regele bălţilor“, „Tancul“ şi „Bored“. A fost căsătorit cu Marion Ciobanu, redactor la studioul Sahia Film. Fiul lor este regizorul Ioachim Ciobanu.

Valerian Sava, critic de film: "Aparent, era un dur. O duritate tandră. Avea un umor irezistibil. Degaja o forţă extraordinară."